PAROHIA ORTODOXĂ „SFINŢII ARHANGHELI MIHAIL ŞI GAVRIL” PINTIC

Satul e o aşezare situată în podişul transilvan, cu specificul comunităţilor zonei geografice concretizată prin unduirile de relief ancorate. Prima atestare documentară a satului este din anul 1332 şi coincide cu primele date scrise despre organizarea vieţii religioase de pe aceste meleaguri.

Un document semnificativ în acest sens este Registrul Dijmelor Papale strânse de pe teritoriul Ungariei şi Transilvaniei, între anii 1332 – 1337”. În acest document este menţionat „ popa Ioan din Pinticul Tecii ”, care a plătit un „ fertun de argint ”, dijmă papei.

Mărturii ale istoriei satului avem încă din sec. VI, î.d.Hr. prin piesele arheologice aflate chiar pe locul unde este amplasat monumentul eroilor şi bustul lui Constantin Romanu-Vivu, care se găsesc la Complexul Muzeal Bistriţa.

Date despre organizarea teritorială a Bisericii sunt puţine şi neclare pentru prima parte a Evului Mediu. În anul 1607 este menţionată pentru prima dată o biserică ortodoxă în Pinticu, informaţie ce rezultă din existenţa Sfintei Mese de Altar, păstrată şi azi în biserica parohială, pe care este inscripţionat anul 1607. În anul 1834, sub îndrumarea protopopului Ştefan Moldovan (1832 – 1849), paroh în Pinticu şi Protopop de Fărăgău (azi în jud. Mureş) se construieşte actuala biserică parohială, având hramul „Sfinţii Arhangheli”.

Ca materiale de construcţie s-au folosit (după tradiţia satului) rămăşiţele bisericii vechi devastate şi dărâmate de tătari în anul 1717. Presupunem că este vorba de aceeaşi, care este menţionată în anul 1607. Biserica a fost sfinţită în data de 15/27 septembrie 1838, de către episcopul Ioan Lemeny, de la Blaj.

Preotul Ştefan Moldovan, ctitorul acestei biserici, a fost protopop de Fărăgău, dar în anul 1834, fiind complice într-un proces împotriva episcopului Lemeny de la Blaj, a fost demis din funcţie (împreună cu fratele său, Grigorie Moldovan, profesor de germană la seminarul teologic din Blaj şi cu nepotul lor de soră Constantin Romanu-Vivu, seminarist).

Aceştia erau rude apropiate cu bunica primului Patriarh al României, precum şi cu Domniţa Coman (căsătorită Cristea) mama Patriarhului, ambele fiind din Pinticu. Iată, aşadar, că primul Patriarh al României are origini pinticane.

În anul 1848, Constantin Romanu-Vivu ajunge Prefect al Legiunii a XII-a a Mureşului de Sus, iar preotul Ştefan Moldovan este numit vice-prefect al aceleiaşi Legiuni, luând astfel parte activă la evenimentele din anii 1848-1849. Amândoi au fost prinşi de către secui, lângă Topliţa şi au fost transportaţi la Târgu Mureş, iar apoi spre Cluj pentru a fi judecaţi, însă li s-a schimbat traseul, iar când au ajuns în localitatea Sângeorgiul de Mureş au fost ucişi şi au fost aruncaţi într-un şanţ din apropiere. Sunt înmormântaţi în aceeaşi localitate, iar în satul natal a fost înălţat un monument al eroilor şi un bust al lui Constantin Romanu-Vivu.

Între anii 1877 şi 1924, paroh în Pinticu este preotul Teodor Domşa, originar din Blaj. În timpul păstoririi sale, în anul 1912 s-a pictat iconostasul de către fiul său, profesorul şi artistul plastic Flaviu Domşa. Scheletul iconostasului a fost executat de către tâmplarul loan Halasz din Blaj, cheltuielile fiind suportate de către cei 23 de credincioşi emigraţi în America, originari din Pinticu. Tot în anul 1912, în urma unor ploi de durată şi vânturi puternice, turnul bisericii s-a înclinat spre apus, fiind apoi consolidat cu picioare de cărămidă, aşa-numitele contraforturi.
Între anii 1924 şi 1968 a păstorit preotul Ioan Vasiliu Moraru, originar din Blaj.

În timpul păstoririi sale s-a reparat biserica de mai multe ori, pentru că în urma unui cutremur s-a deteriorat şi s-au crăpat pereţii, apoi, în 1963 s-a reparat şi consolidat din nou, fiind încinsă cu două bare de fier. A fost zugrăvită de meşterul Andrei Ovari din Teaca, cheltuielile fiind suportate de enoriaşi.
De asemenea, a fost zugrăvită biserica şi a fost restaurat iconostasul, schimbându-se şi pardoseala din lemn. La 5 septembrie 1976, în vremea pastoraţiei preotului Sabău Iosif, biserica a fost resfinţită de Î.P.S. Teofil Herineanul.

În perioada ianuarie 1980- martie 2002, păstoreşte preotul Rad Simion, originar din Archiud, în timpul căruia au loc diferite lucrări la biserică şi la casa parohială, aceste lucrări culminând cu ridicarea unui grandios monument închinat protopopului martir Ştefan Moldovan (ctitorul bisericii parohiale) şi tuturor eroilor satului, precum şi a unui bust al eroului paşoptist profesor Constantin Romanu-Vivu (+1849), sfinţit la data de 5 noiembrie 2001, de către P.S. Vasile Someşanul, Episcop Vicar al Eparhiei Cluj.

Câteva nume sunt de neocolit. Mai întâi, întâlnirea cu numele lui Constantin Roman-Vivu (1821-1849), Prefectul legiunii a XII-a a Mureşului de Sus, membru al Comitetului Naţional Român, martir al Revoluţiei Române din 1848 şi gloria lui în epocă, descris în lucrarea Virtus Romana Rediviva, vol. 3, din 1977, precum şi în alte lucrări. De asemenea, se remarcă preotul Ştefan Moldovan (+1849), ctitorul actualei biserici parohiale (1834), fratele mamei lui Constantin Romanu- Vivu, precum şi frate cu Paraschiva Romanul, bunica după mamă a primului Patriarh al României, P.F. Miron Cristea, a cărui mamă, Domniţa Cristea, (n. Coman) este originară din Pinticu.

Din „familia” pinticană face parte plasticianul Flaviu T. Domşa (care a pictat la vremea respectivă, iconostasul bisericii din Pinticu, fiul protopopului Theodor Domşa, paroh al Pinticului. Alt nume drag, relevat de documente ce-i schiţează biografia, e a lui Ioan Harsia, compozitor şi muzician, apoi fostul redactor al revistei liceale „Aurora”, profesorul, poetul şi scriitorul Teodor Podariu de la liceul din Năsăud

Din data de l aprilie 2002, păstoreşte preotul Vasile Alexa. În anul 2003 se montează încălzirea centrală în biserică. În anul 2004 se schimbă integral acoperişul de pe Sfântul Altar. În anul 2005 se schimbă integral acoperişul mare de pe biserică. În anii 2007-2010 se continuă renovarea integrală a bisericii, atât în interior, cât şi în exterior, precum şi pictarea ei. La ora actuală (27 februarie 2010) este terminată pictarea Sfântului Altar, de către pictorul Horea Indolean din Gherla. Lucrările continuă.

Biserica parohială din Pinticu nu este inclusă pe lista monumentelor istorice. Parohia Pinticu, având hramul bisericii: „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”; construită în anul 1834; cu pictură în tehnica tempera, executată de către pictorul Horea Indolean, finalizată în anul 2015; cu un număr de 750 credincioși; preot paroh Victor Vărărean.
Date biografice: Pr. Victor Vărărean, s-a născut în data de 26.11.1983, în mun. Bistrița, jud. Bistrița-Năsăud.
Studii:
-Seminarul Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, promoția 2004;
-Facultatea de Teologie Ortodoxă din Oradea, promoția 2008.
Hirotonit preot de către IPS Mitropolit Andrei, în data de 26.02.2012, pentru parohia Pinticu, protopopiatul Bistrița, jud. Bistrița-Năsăud.