Localitatea Unirea (în limba germană Wallendorf, în limba maghiară Aldorf), cartier al municipiului Bistriţa, este situată la 4 km nord-est de municipiu, pe malul drept al râului cu acelaşi nume, Bistriţa. Prin mijlocul satului trece soseaua naţională Bistriţa – Vatra Dornei. Vechiul sat a fost aşezat pe malul stâng al râului, la poalele versantului numit Răcăstău. Din motive necunoscute, în decursul anilor, satul a fost mutat pe locul unde se găseşte astăzi.
Satul a luat fiinţă prin venirea coloniştilor saşi din Valonia, după anul 1273. Prima menţiune documentară se află într-o listă papală de impozite din anul 1332. Unirea a fost în anul 1602, locul cartierului general al generalului Basta cu cei 4000 de mercenari.
Înainte de anul 1948, satul a purtat numele de Aldorf, iar numele de Unirea l-a primit în anul 1948, fiindcă uneşte locuitori din mai multe comune, în special de pe Valea Someşului. Românii fiind puţini, nu şi-au putut construi biserică. Pentru trebuinţele religioase erau serviţi de preoţii din Bistriţa, Unirea fiind filie la biserica din oraş.
La început, în Unirea exista doar biserica lutherană, construită în stil gotic în anul 1570 şi reconstruită în anul 1873, de către populaţia de naţionalitate germană (saşii) din localitate.
În anul 1910, românii şi-au ridicat o clopotniţă şi în ea şi-au instalat un clopot cumpărat din Timişoara. Această clopotniţă le-a folosit românilor de aici drept biserică până în anul 1925, an în care credincioşii din Măgura Ilvei le-au donat o veche biserică din lemn. În anul 1929 a fost cumpărat un alt clopot mai mare şi instalat în turnul bisericii, alături de cel mic. Lucrările de construcţie s-au făcut sub îndrumarea şi supravegherea protopopului de atunci, Ion Petringel. Acesta administra filia Unirea şi a primit ajutorul bănesc al celor 27 de familii de români care existau pe atunci în Unirea, pentru consolidarea bisericii.
Din anul 1945, Unirea devine parohie, având până astăzi următorii slujitori: 1945 – 1953 – preotul Ioan Partoc; 1953 – 1957,preotul Vasile Naghiu; 1957 – 1967, preotul Valer Cueşdean; 1967 – 1981, preotul Ioan Creţu; din anul 1982, preotul Gavril Preda.
Între anii 1981 – 1982, pe când încă păstorea preotul Ioan Creţu, s-a cumpărat şi intabulat pe seama cultului ortodox fosta biserică evanghelică-lutherană din Unirea. Prin grija şi dăruirea celor peste 270 de familii de buni români şi creştini din Unirea, la această biserică s-au făcut importante reparaţii şi împodobiri ulterioare, în ea slujind la fiecare sărbătoare, ortodocşii.
Biserica mică din Unirea a fost donată în luna iunie 2001, împreună cu toate bunurile din ea şi 462 mp teren, Parohiei Greco-Catolice Bistriţa, cartier Unirea.
Parohia Unirea, având hramul bisericii: „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”; construită în secolul XV; cumpărată în anul 1981 de la cultul evanghelic a fost adaptată cultului ortodox; cu pictură executată de către pictorul Alexandru Crișan și Dan Ivanovici; cu un număr de 2000 credincioși; preot paroh Ioan Mugurel Urian.
Date biografice: Pr. Ioan Mugurel Urian, s-a născut în data de 21.01.1973, în localitatea Gherla, jud. Cluj.
Studii:
-Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul U.B.B. Cluj-Napoca, promoția 1998.
Hirotonit preot de către Preasfințitul Episcop-vicar Irineu Bistrițeanul, în data de 21.09.1997, pentru parohia Leșu, protopopiatul Năsăud, jud. Bistrița-Năsăud, unde a activat până la data de 01.07.2011, când a fost transferat la parohia Unirea, protopopiatul Bistrița, jud. Bistrița-Năsăud.