Localitatea Şopteriu este situată în Câmpia Transilvaniei într-un teritoriu ce abundă în denivelări la o altitudine relativă. Actualmente, localitatea aparţine comunei Urmeniş care se află în partea sudică a judeţului Bistriţa-Năsăud. Cel mai vechi document în care se pomeneşte despre această localitate şi se foloseste denumirea „Şepter”, datează din 12 mai 1321, scris în limba latină şi semnat de Carol Robert – Regele Ungariei, la Timişoara.
Din acest document şi din cele următoare din 11 septembrie 1321, 10 aprilie 1329 şi 5 septembrie 1412, aflăm că această localitate a aparţinut voievodului Transilvaniei Ladislau, apoi Regelui Ungariei, pe urmă devine domeniu Feudal al diferiţilor nobili maghiari, care îi transformau pe români în iobagi şi jeleri.
Despre biserica din Şopteriu nu deţinem prea multe date, viaţa spirituală de pe aceste meleaguri fiind strâns legată de existenţa unei mănăstiri de călugări în hotarul localităţii. Documentul cel mai vechi în care se pomeneste despre preoţii din Şopteriu este cel din 1687 în care sunt amintiţi că au plătit impozit şi preoţii Ioan Făgăraş şi Toader Borza, câte 20 de florini. Informaţii despre Mănăstirea din Şopteriu avem din anii 1765-7772 într-o lucrare a lui Augustin Bunea: „Mănăstirea din Şopteriu, în anul 1765 nu avea călugări dar susţinea un preot Popa Mitra.
Sătenii neuniţi îi luaseră 30 de stupi şi casa”. Într-o statistică din 1760-1762, aflăm că în Şopteriu erau doi preoţi uniţi şi unul neunit (ortodox) probabil cel de la mănăstire şi aproximativ 90 de familii aveau biserică neunită (ortodoxă). Existau şi credincioşi reformaţi, dar ei nu aveau biserică şi aparţineau de Uilac (Delureni). În această localitate s-a născut Alexandru Dobra – Episcopul Lugojului.
Actuala Biserică din Şopteriu a fost construită din lemn în anul 1889, iar casa parohială tot din lemn, în 1890. Unele obiecte de la biserică sunt vechi şi probabil că au aparţinut mănăstirii. Biserica a deţinut o serie de cărţi vechi de cult scrise cu litere chirilice, dintre care amintim: Evanghelia tipărită la Bucuresti în anul 1722, în timpul lui Nicolae Mavrocordat, Penticostarion, tipărit la Blaj în anul 1778, în timpul împărătesei Maria Teresa.
Aceste cărţi au fost predate de către preotul Vasile Macarie la Muzeul Judeţean Bistriţa (prin intermediul Protopopiatului Bistriţa). La Biserica din Şopteriu din jurul anului 1900 şi până în prezent au slujit următorii preoţi: preotul Victor Turcu, preotul Ioan Racoviţean, preotul Emil Stanislau, preotul Iacob Boca, preotul Grigore Zăgrean – greco catolici şi preotul Gheorghe Bender, preotul Ioan Turnagiu, preotul Ioan Turtoiu, preotul Vasile Buceag, preotul Vasile Macarie şi preotul Vasile Mureşan – preoţi ortodocşi.
Din anul 2004 la Parohia Ortodoxă Şopteriu slujeste preotul Leon Oltean. La Biserica Ortodoxă din Şopteriu, de-a lungul timpului, s-au făcut multe lucrări de reparaţii: introducerea curentului electric şi a gazului metan, acoperirea cu tablă a bisericii, renovarea clopotniţei, construirea pe locul fostei Mănăstiri a unui Altar de vară, unde se slujeşte Sfânta Liturghie în fiecare an, cu ocazia Hramului Bisericii, dar şi al vechii Mănăstiri „Adormirea Maicii Domnului”.
Biserica a fost resfinţită în anul 2002 de către P.S. Vasile Someşeanul, cu ocazia renovării Iconostasului din biserică. În anul 2007 s-a făcut consolidarea fundaţiei Bisericii, s-a renovat interiorul bisericii fiind pregătită pentru pictură. În momentul de faţă, biserica necesită reparaţii în exterior. În anul 1983, vechea casă parohială a fost vândută şi s-a cumpărat o alta, în centrul localităţii. După 2005 s-au adus îmbunătăţiri prin introducerea apei şi alte lucrări interioare.
Toate aceste lucrări, atât la Biserică, cât şi la casa parohială au fost făcute prin contribuţia benevolă a credincioşilor şi prin ajutor de la Primaria Comunei Urmeniş.
preot paroh,
Leon Oltean