Simioneşti- Simotelnic – Simontelnic – Simontelke – maghiară, Simonsdorf – germană.

În Parohia Ortodoxă Română Simotelnic, din spusele bătrânilor reiese faptul că ultimul membru al familiei Mira a fost preotul paroh Ştefan Mira. În anul 1848 Ştefan Mira a fost prins de unguri şi dus la Cluj. Cauza dispariţiei sale nu s-a aflat niciodată (se presupune că a fost împuşcat).

În anul 1849 este menţionat ca preot Nicolae Rus, care a slujit timp de trei ani. În 1852, slujitor al Sfântului Altar este menţionat preotul Ioan Câmpean, care serveşte parohia timp de 6 ani, până la data de 15 iulie 1858. După această dată parohia este administrată de către preotul Grigore Popovici din Buduş până în anul 1860. În luna mai 1860 a fost adus ca preot din Topliţa română Marcu Brici, care rămâne în parohie timp de 32 de ani.

Biserica veche a fost aşezată lângă pârâul de la marginea satului în partea de răsărit. Sfântul altar datează din anul 1822 aşa cum este scris sub acoperişul unei clopotniţe cu inscripţie în limba slavonă.

La data de 25 martie 1895, preotul Mihail Paşcu, localnic, întruneşte majoritatea voturilor şi este sfinţit de către mitropolitul Miron Roman pentru această parohie.
În anul 1898, credincioşii au cumpărat în centrul satului un teren de la un profesor maghiar, aflat la pensie, cu numele Bod Lajoş, cu preţul de 3200 coroane. Cel care a edificat noua biserică a fost Ioan Mureşan, având în echipa sa zidari şi tâmplari din Bistriţa. În 1904, biserica este finalizată şi sfinţită la 20 octombrie. Valoarea lucrării a fost estimată la suma de 14.000 coroane.

Preotul Mihail Paşcu, vrednic de pomenire şi ctitor al bisericii actuale, a slujit la Sfântul altar până în anul 1933, având mormântul în partea de răsărit a bisericii.
Alţi preoţi slujitori: preotul Vasile Deac din localitatea Gorneşti (slujeşte timp de 20 de ani – 1953).

Biserica veche a fost dăruită comunităţii ortodoxe din satul Dipşa, în anul 1905. În timpul în care biserica a fost transportată cu căruţele au fost trase clopotele, iar credincioşii cu lacrimi în ochi au urmărit evenimentul până la ieşirea din sat.

După părintele Vasile Deac, este numit preot Ioan Banu, Alexandru Baba – protopop de Alba-Iulia (care şi-a petrecut mulţi ani în temniţele comuniste şi la urmă este înmormântat lângă biserica din Simioneşti alături de preotul Mihail Paşcu), apoi preotul Ştefan Moldovan, preotul Vasile Ghiţă, preotul, Vasile Macarie- Giurgea.
Acesta din urmă este numit în anul 1992. În anul 1998 s-au efectuat lucrări în interiorul şi exteriorul bisericii.

preot paroh, Macarie Vasile Giurgea