Comuna Silivaşu de Câmpie este situată în partea de sud a judeţului Bistriţa – Năsăud, pe D.N.16 Cluj-Napoca—Reghin, la 69 km de oraşul Cluj-Napoca şi 34 km de oraşul Reghin, fiind atestată istoric din anul 1295.
Într-un document din 12 mai 1321 regele Karol Robert de Anjou cerea preotului Petcu să plătească zeciuiala (dijmele) pentru satul “Salvas”, denumirea localităţii schimbându-se în decursul timpului ajungând azi la aceea de Silivaşu de Câmpie. Astăzi Parohia Silivaşu de Câmpie are sub 1000 de credincioşi ortodocşi. Pe teritoriul comunei se află trei biserici ortodoxe:
Biserica nouă cu hramul Sfântul Ioan Botezătorul, în centrul comunei, construită între anii 1937-1950 din cărămidă, în formă de cruce, având trei turle, una mare şi două mai mici.
Prima târnosire s-a făcut în anul 1950, urmată de alte două resfinţiri, în 1982 în timpul preotului paroh Luca Bătinaş şi în anul 2006, în timpul păstoririi preotului Pintea Vasile, când s-a parchetat interiorul şi s-a refăcut exteriorul.
Biserica- monument istoric “Cuvioasa Paraschieva”, situată în partea de nord a comunei, construită după cum spune hrisovul “ridicată în anul 1662 din mila lui Dumnezeu, de iobagii români ortodocşi”, este sub formă de navă având lungimea de 15 m, lăţimea de 5m, înălţimea în interior 5,20 m, iar în exterior de 7 m. Este construită din grinzi de stejar în “chioturi”. A fost pictată direct pe lemn, în anul 1842, de zugravii Filip şi Nicolae, în timpul păstoririi preotului Matei, după cum scrie pisania în slavonă, care se află deasupra uşii dintre naos şi pronaos. După construirea bisericii noi din centrul comunei, a rămas în uitare şi paragină pierzându-se astfel o mare pare din pictura extraordinar de frumoasă. S-a intervenit în 1972, de către Direcţia Monumentelor Istorice.
Timpul şi uitarea au făcut ca biserica să se deterioreze mult. În anul 1985, prin grija P.C. preot Vasile Pintea, actualul preot paroh, s-a intervenit pentru a o proteja slujind în sărbătorile de vară în ea. În 1987 s-a cumpărat un clopot care se află în clopotniţa din curtea bisericii.
În 1997s-a refăcut tot acoperişul din şindrilă tratată în ulei, iar în 2001 s-a împrejmuit parţial curtea şi cimitirul cu gard din lemn.
Lângă biserică se află o clopotniţă din lemn în care s-au aflat două clopote. Clopotul cel mic s-a rechiziţionat de către administraţia austro-ungară, în anul 1916, iar cel mare se află astăzi în biserica nouă, nefuncţional, dar cu o valoare istorică deosebită, deoarece are în relief inscripţia “În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sântului Duh, cumpărat de Simion Furnea în anul 1662”, o dovadă a ortodoxiei româneşti pe aceste meleaguri.
Biserica monument istoric cu hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” este situată în satul-cătun Fânaţele Silivaşului, la o depărtare de 5 km de comună.
Până în anul 1936, credincioşii din Fânaţele Silivaşului, mult mai numeroşi atunci, peste 120 de familii, participau la slujbe religioase la biserica din Silivaş. În acel an, credincioşii au cumpărat o biserică din lemn de la credincioşii din Socolul de Câmpie de lângă Reghin. Biserica este construită din lemn de stejar în cheotori, sub formă de navă, cu clopotniţă separată. Are „târnaţ” (pridvor), asemenea caselor vechi româneşti.
Există foarte puţine date despre istoricul acestei biserici. Este vechea biserică a Mănăstirii Socol, care se afla undeva în pădurea satului. Istoricii au datat-o, după forma construcţiei, ca fiind din secolele XVI-XVII. În anul 1994, la reînfiinţarea Mănăstirii Socol, a avut loc un simpozion istoric. Atunci s-a făcut afirmaţia că această biserică ar data de la sfârşitul secolului al XIII-lea (1293), şi doar în secolul al XVI-lea ar fi fost mutată din pădure la vechea mănăstire. Adevărul nu se poate afla decât printr-o datare exactă, dendrocronologică.
La mutarea în Fânaţele Silivaşului s-a refăcut exact cum a fost, doar s-a înlocuit şindrila cu ţiglă şi s-au tăiat spaţii pentru geamuri, până atunci neavând decât mici orificii pentru aerisire. Clopotniţa a fost acoperită cu tablă zincată. Din anul 1938, când a fost adusă, au avut loc mai multe reparaţii. În 1994 s-a introdus curentul electric, iar în 1998 s-a reparat pridvorul căzut. S-au înlocuit şi câţiva corni din acoperiş, care au căzut, fără a schimba cu nimic aspectul original. Biserica este folosită în prezent ca biserică de mir.
Dintre preoţii care au slujit la aceste biserici în decursul anilor amintim: preotul Ioan Fiscuti, preotul Alexandru Fiscuti, preotul Alexandru Valea, preotul Alexandru Lupan, preotul Ioan Ţiboc, preotul Leonida Feti, preotul Vasile Ignătescu, preotul Ilie Pintea, preotul Horia Istrate, preotul Luca Bătinaş şi preotul Vasile Pintea (1985 –până în prezent ).
Din anul 2010, cele două biserici – monumente istorice se pot vedea, atât interiorul cât şi exteriorul pe internet: Biserici de lemn din Transilvania.
preot paroh, Vasile Pintea