Localitatea Sigmir, cartier al municipiului Bistriţa, a fost locuită iniţial numai de români de credinţă ortodoxă, circa 22 familii. Aceştia nu aveau biserică proprie, aparţinând de Parohia Blăjenii de Sus. În anul 1920, după lungi dispute cu majoritatea locuitorilor care erau saşi, românii au primit o grădină, pe drumul ce duce spre Blăjeni, sub actualul cimitir, pe care să-şi construiască o biserică. Primul preot român a fost preotul Bălan Iuliu din Blăjenii de Sus.
Între anii 1933-1942, cele 22 familii de români ortodocşi şi-au construit o biserică din lemn din fonduri proprii. Aceste informaţii se află scrise pe piciorul mesei de altar de la biserica veche, ce există şi azi. Inscripţia e scobită în piatră şi conţine următoarele: „Aciastă Biserică s-a încieput în anu 1933 şi s-a terminat în anu 1942. Din partea Alor 22 Fumuri de Români.” Pe alte două laturi ale piciorului de altar e scris numele donatorului: Budurlian Timoftei şi data când a fost construită masa altarului: „1942, 17 Deţem” (denumire prescurtată folosită pentru luna decembrie – deţembăr).
Meşterul constructor al acestei biserici a fost Grigore Chifa din localitatea Blăjenii de Sus. În anul 1953 s-a executat zugrăvirea interioară şi reparaţia pereţilor exteriori de către meşterul Teodor Tobati din Bistriţa, tot prin jertfa creştinilor. Acoperişul din tablă zincată s-a făcut de către meşterul Cornel Leşan din Bistriţa tot în anul 1953, când s-a înlăturat vechiul acoperiş de şindrilă.
Se presupune că a mai existat o mică biserică românească, înainte de cea menţionată mai sus, la capătul uliţei care trece pe lângă şura pompierilor. În decursul anilor, localitatea Sigmir a fost locuită şi de saşi care formau majoritatea locuitorilor.
Piatra de temelie a bisericii săseşti din Sigmir a fost pusă de preotul Michael von Shankenbank, în anul 1796 şi a fost terminată în anul 1799. În anul 1821, atât biserica, cât şi turnul, erau terminate şi au fost acoperite cu şindrilă. În turnul bisericii saşilor se găsesc trei clopote: clopotul cel mare, care atârnă în mijloc, turnat în anul 1860 la Cluj, pe care este scris: „Eu chem la rugăciune, în bucurie şi durere, în viaţă şi în moarte”. Clopotul mic a fost turnat tot în acelaşi an, la Cluj, iar cel mijlociu în 1873. Acestea două, printr-un ordin al Ministrului de Război, au fost topite în anul 1916, astfel că până în anul 1927, din turn nu s-a auzit decât glasul clopotului mare.
Din cauza solului mlăştinos, la numai 50 de ani după construirea bisericii, anul 1846, zidurile au început să crape, existând pericolul prăbuşirii. Astfel a fost necesară demolarea zidurilor până sub ferestre şi zidirea din nou în acelaşi timp o contraforţilor interiori. Iniţial, turnul a avut 35 m înălţime, însă în anul 1963, exact în ziua în care se împlineau 70 de ani de la acoperirea lui cu tablă albă, o furtună foarte puternică l-a prăbuşit la pământ.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, anii 1939-1945, toţi saşii din Sigmir au părăsit aceste locuri, iar în locul lor s-au aşezat români colonizaţi din alte zone ale ţării.
Populaţia românească de credinţă ortodoxă s-a ridicat la peste 700 de suflete, simţindu-se nevoia unei biserici mai mari, lucru ce preocupă pe locuitorii din această localitate. În anul 1965, conducerea bisericii luterane a saşilor din Bistriţa a hotărât vânzarea acestei biserici.
Credincioşii români, conduşi de preotul Teodor Tiboacă au cumpărat această biserică cu suma de 35.000 lei, ulterior reparând-o şi adaptând-o cultului ortodox. Tot atunci, turnul bisericii a fost reconstruit aşa cum arată în prezent.
Sfinţirea bisericii s-a făcut în anul 1973, luna iulie, ziua 29, de către I.P.S.S Arhiepiscopul Teofil Herineanu, intrând în folosul credincioşilor din Sigmir. Bisericuţa cea mică din lemn a fost demolată şi dată în folosul credincioşilor din satul Călăţele – Pădure, judeţul Cluj, unde a fost reconstruită şi sfinţită de I.P.S.S Arhiepiscopul Teofil Herineanu în 27 iulie 1975. Actuala biserică, la fel ca şi cea veche, poartă hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”.
Comunitatea ortodoxă din Sigmir, până în anul 2004, luna aprilie, a aparţinut de Parohia Blăjenii de Sus, ca filie. La cererea credincioşilor din Sigmir, începând cu data de 1 aprilie 2004, filia Sigmir devine parohie, avându-l ca preot paroh pe Rad Simion.
Vom arăta, în continuare lucrările importante care s-au efectuat la locaşul Sfintei Biserici. În anul 2001, sub păstorirea preotului Mileşan Constantin, s-a îndepărtat podeaua veche, înlocuindu-se cu faianţă şi parchet, s-au înlocuit uşile şi geamurile. În anii 2003 – 2004 s-au efectuat reparaţii capitale în interiorul bisericii, consolidarea fundaţiei; consolidarea pereţilor cu contraforţi şi cu centuri de beton; aplicarea unei tencuieli în grund şi apoi terasit raşchetat şi înlocuirea jgheaburilor din tablă pe acoperiş şi construirea parazăpezilor.
În interiorul bisericii s-au ancorat pereţii cu bare de fier. Din anul 2006 au început lucrările la construcţia casei parohiale din Sigmir, pe un teren lângă biserică aprobat de Primăria Municipiului Bistriţa. Lucrările s-au terminat, parţial, în anul 2008, luna iulie, dată de la care preotul paroh locuieşte în ea. Toate aceste lucrări la biserică şi la casa parohială s-au efectuat sub păstorirea preotului Rad Simion care din anul 2002, luna aprilie, păstoreşte Parohia Blăjenii de Sus cu filia Sigmir.
Şirul preoţilor slujitori de la început până în prezent: preotul Iuliu Bălan până în anul 1945, preotul Valeriu Cândea între anii 1945-1947, preotul Lazăr Teodor între 1947-1950, preotul Teodor Tiboacă între 1950-1979, preotul Iacob Ormenişan între 1979-1985, preotul Ioan Turc între 1985-1996, preotul Constantin Mileşan între 1997-2002 şi preotul Rad Simion din anul 2002 până în prezent.
Parohia Sigmir, având hramul bisericii: „Sfântul Ierarh Nicolae”; construită între anii 1796-1799; cu pictură executată de către pictorul Aurel Țâra; cu un număr de 775 credincioși; preot paroh Simion Rad.
Date biografice: Pr. Simion Rad, s-a născut în data de 22.08.1953, în localitatea Teaca, jud. Bistrița-Năsăud.
Studii:
-Seminarul Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, promoția 1975;
-Institutul Teologic de grad Universitar din Sibiu, promoția 1980.
Hirotonit preot de către IPS Arhiepiscop Teofil Herineanu, în data de 01.01.1982, pentru parohia Pinticu, protopopiatul Bistrița, jud. Bistrița-Năsăud, unde a activat până la data de 01.04.2002, când a fost transferat la parohia Blăjenii de Sus cu filia Sigmir, în cadrul aceluiași protopopiat.