Localitatea Petriş aparţine comunei Cetate, împreună cu Satu Nou, şi se află situată pe valea Budacului, la o distanţă de 12 km est – sud – est de oraşul Bistriţa. Prima menţiune documentară este din anul 1311. În acest document se arată că existau români pe aceste meleaguri, încă din anul 1260, şi localitatea se numea Sfântul Petru. Între românii din acest sat şi saşii din localitatea Husalserfen de pe Hibelflus a intervenit un proces care s-a judecat la Bistriţa, şi a dat câştig de cauză saşilor. Aceştia au ocupat satul Sfântul Petru şi l-au numit Petresdorf. În anul 1311 regele Carol Robert donează satul comitelui de Bistriţa, Mayus. Satul nu figurează în registrul dijmelor papale, ceea ce presupune că în secolul al XIV-lea era proprietate nobiliară.
Românii din Petriş, care au reuşit să se stabilească aici, locuiau la marginea satului, în partea de sud, marea majoritate fiind servitori la saşi. În anul 1900 erau 40 de familii şi depindeau de parohia Ragla. În anul 1901, ei au primit în dar o bisericuţă din lemn de la parohia Ilva Mare, Protopopiatul Năsăud. Ea a fost transportată de la Ilva Mare la Petriş cu căruţele de către credincioşii de aici şi din satele învecinate. A fost reclădită, între anii 1901 şi 1903.
Este o biserică de lemn, are fundaţia din piatră de râu, iar pereţii sunt de brad, lemn care are lungimea bisericii până la altar, unde se întretaie cu altarul care are forma unei potcoave. Pereţii nu sunt tencuiţi. În exterior ei sunt simplii, iar în interior, printre grinzile de brad, este lipită pânză, iar peste ea şi perete s-a dat o vopsea albă. Acoperişul este din ţiglă, iar turnul de tablă zincată. Date precise nu deţinem despre rezidirea bisericii, ci numai din cele spuse de fostul epitrop al bisericii din timpul acela, Gheorghe Cîmpean, care a zidit temelia şi a trecut numele pe planul vechi al bisericii, ca şi maistru zidar. Tot pe acest plan găsim scrise numele maiştrilor lemnari care au reclădit biserica, şi anume: Nistor Morar şi Florea Spătar, localnici. Nistor Morar fiind şi morar de meserie, la moara comunală. Cheltuielile cu refacerea bisericii au fost suportate de către credincioşi, iar munca necalificată prin voluntariat.
Catapeteasma, precum şi uşile împărăteşti şi cele diaconeşti, sunt din lemn, iar pe ele se află picturi, tot pe lemn. Aici este trecut şi numele pictorului: Vasilică de la Cătina. Pe partea dreaptă a uşii împărăteşti, găsim o inscripţie cu data zidirii bisericii vechi din Ilva Mare, anul 1778. Mai există încă o menţiune despre picturile de pe iconostas, care au fost achitate de familia Oprea Mustea şi soţia sa Domniţa. Biserica este aşezată în partea de sud a satului, actualmente este biserică de cimitir cu hramul “ Sfântul Ilie “.
În anul 1982, prin grija preotului paroh Vasile Tomoroga, s-au cumpărat de la Biserica Evanghelică C.A. Sibiu, biserica de piatră de la Petriş, casa parohială şi biserica din filiala Satu Nou.
Biserica din Petriş a fost ridicată la sfârşitul secolului al XV-lea în stil gotic, ca biserică sală, fără clopotniţă. Între anii 1820 şi 1822, s-a construit nava şi bolta actuală, în stil baroc şi turnul cu clopote.
În partea de sud a bisericii este un portal în stil romanic. El se compune din coloane şi capiteluri, în formă de cub, un capitel fiind ornamentat cu un arc scut, celălalt cu feţe omeneşti. Partea gotică are câteva elemente importante: corul cu bolta în ogive, fără console, cu închideri în trei părţi, cheia de boltă fiind în formă de disc neornamentat, patru ferestre în arc frânt cu muluri (trilobi şi trifoi) în cor, portalul de vest cu arhibolta semicirculară cu toruri şi cavete, portalul de sud în arc frânt, fereastră mică cu ochi din sacristie. Portalul de vest are un relief dreptughiular reprezentând pe Fecioara Maria stând pe tron cu pruncul în braţe între doi îngeri muzicanţi şi altul care pluteşte.
A servit ca biserică evanghelică până în anul 1979. După cumpărarea ei, în anul 1982, a fost renovată şi sfinţită în anul 1993, prin grija preotului paroh Vasile Tomoroga. Biserica are hramul “Sfântul Dumitru “.
Parohia Petriș, având hramul bisericii: „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir”; construită în secolul XIII; cumpărată în anul 1982 de la cultul evanghelic, a fost adaptată cultului ortodox; nu este pictată; cu un număr de 1400 credincioși, împreună cu filia; preot paroh Vasile Tomoroga.
Filia Satul Nou având hramul bisericii: „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”; construită în anii 1854-1857; cumpărată în anul 1982 de la cultul evanghelic, a fost adaptată cultului ortodox; nu este pictată.
Date biografice: Pr. Vasile Tomoroga, s-a născut în data de 23.08.1953 în localitatea Tiha Bârgăului, jud. Bistrița-Năsăud.
Studii:
-Seminarul Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, promoția 1976;
-Institutul Teologic de grad Universitar din Sibiu, promoția 1981.
Hirotonit preot de către IPS Arhiepiscop Teofil Herineanu, în data de 03.04.1982, pentru parohia Petriș, protopopiatul Bistrița, jud. Bistrița-Năsăud.
FILIA SATU NOU
Această localitate se află la 15 km, est– sud- est de oraşul Bistriţa, de-a lungul pârâului Buduşel. Prima atestare documentară este din anul 1332, când în registrele de dijme papale este înregistrat Henricus, parohul din Nova Villa, aparţinând de districtul de Bistriţa. În anul 1453, între posesiunile lui Iancu de Hunedoara, figurează şi Satu Nou. La începutul secolului al XVII-lea are loc o molimă de ciumă.
Recensământul din anul 1642 înregistrează doar 4 gospodării în Satu Nou. În 1695 erau 10 gospodării, iar în 1720 erau 393 locuitori. În anul 1762, românii din districtul săsesc bistriţean au fost transferaţi pe Valea Rodnei, iar saşii de acolo au fost aduşi la Satu Nou, odată cu înfiinţarea regimentului românesc de graniţă pe Valea Someşului. În anul 1764 are loc un incendiu care distruge 32 de case.
A fost sat majoritar german. În anul 1930 existau 775 locuitori dintre care 618 germani (79,7 %), în 1941 erau 746 locuitori, dintre care 584 germani (78,3 %). În 1992 erau 6 germani. Viaţa lor a fost activă până în septembrie 1944, când au fost evacuaţi în Austria. Majoritatea lor au fost readuşi în 1945, formând o comunitate puternică, până în anul 1970. Din acest an, mulţi emigrează în Germania. Această emigrare se termină prin anul 1980.
Biserica a fost ridicată între anii 1854 – 1857, fiind restaurată de mai multe ori. Este construită din cărămidă şi piatră. A fost cumpărată în anul 1982 de Biserica Ortodoxă Petriş. Este renovată în totalitate între anii 1990 – 2000, începând de la acoperiş şi terminând cu interiorul. A fost sfinţită în luna iunie 2000 şi are hramul “ Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel “
Preoţii slujitori ai acestei parohii sunt: Preotul Vasile Cengher 1935 – 1982, preotul Vasile Tomoroga 1982 – prezent.
preot paroh,
Vasile Tomoroga