„Prin strămoşii săi, poporul român are rădăcini de patru ori milenare, aceasta este mândria şi aceasta este puterea noastră.” – Nicolae Iorga

Satul Ocniţa, actualmente făcând parte din cadrul comunei Teaca, se află în judeţul Bistriţa – Năsăud. Este situat în regiunea deluroasă a marginii de est a Câmpiei Transilvaniei. Este o aşezare omenească străveche, cu o istorie multiseculară. Săpăturile şi descoperirile arheologice atestă aici o locuire omenească din neolitic, dovada unor condiţii prielnice de viaţă şi de muncă, sol fertil, poziţie geografică şi naturală bună. În mai multe puncte de pe teritoriul locuit al satului s-au găsit urme de viaţă dacică şi romană.

Faptul că satul Ocniţa este aşezat între dealuri mari, că vatra satului nu nare deloc şes ci doar puţinul pământ pe lângă un pârâu şerpuitor numit Pârâul Bunii şi mai ales că până mai ieri uliţele satului nu aveau nici un plan, poate duce la ideea că satul a fost unul de iobagi. Deci prima atestare documentară a satului arată că satul a fost în proprietatea feudalului Kokenyes Renold şi probabil pe teritoriul satului era o ocnă de sare.

Ştim precis că la începutul secolului al XVII-lea, satul avea deja o populaţie în totalitate românească. În anul 1705, registrele vremii consemnează existenţa a doi preoţi români: popa Nechita şi popa Leonte, iar la 1733 preoţii erau Gligor şi Toader. La 1730, Ocniţa avea aproximativ 200 de locuitori cu biserică. Populaţia se dezvoltă într-un ritm ascendent: 1786-868 de suflete, în 1850 – 937, în anul 1890-1092, în anul 1910-1245, în 1932 locuiau în sat 1321 de persoane dintre care 1308 români, 4 evrei, 8 ţigani şi un maghiar.

În anul 1956, Ocniţa avea 1838 de persoane, iar în anul 1966-1987, pentru ca la 1968 numărul sătenilor să ajungă la 2020 de persoane. Epocile următoare şi mai ales cea feudală au reprezentat pentru Ocniţa, ca şi pentru toate satele transilvane, o epocă zbuciumată, cu stagnări, regrese şi multe nenorociri (boli, războaie, exploatarea nemiloasă a feudalilor etc).

Elementul etnic românesc a continuat să reziste neclintit. La 1773 împăratul Austriei, Iosif al II-lea, aflat în vizită în Transilvania spunea: „Aceşti săraci supuşi români, care sunt, fără îndoială, cei mai vechi şi mai numeroşi locuitori ai Transilvaniei, aceştia sunt maltrataţi de fiecare, ori dacă este ungur, ori dacă este sas, fiind copleşiţi de toate nedreptăţile, aşa încât soarta lor, când se uita cineva bine, este vrednică de toată mila şi este de mirare că, totuşi, aşa de mulţi dintre oamenii aceştia există acolo şi nu au fugit cu toţii. Nu mă mir că pământurile lor sunt lucrate prost, dar cum poate fi altfel, când omul de pe o zi pe alta nu este sigur de stăpânire şi când în fiecare zi şi în fiecare ceas el poate să fie la munca stăpânului său?”.

Numele satului este consemnat în limba maghiară în documentele vremii până după mijlocul secolului al XIX-lea. Putem menţiona următoarele nume: în anul 1315, villa Aknay; în anul 1322 , possesione Aknay; în anul 1332, Sacerdos de Akna, Hakna; în anul 1418, Oknay; în anul 1439, Akna; în anul 1464 , Akana; în anul 1733, Okna.
În anul 1750 apare pentru prima dată în documentele vremii numele românesc Okniza, apoi la 1760-1762, Szasz Akna; la 1850 Szasz Akna Ocnitza, pentru ca la 1854 să aflăm prima denumire scrisă într-un document Szaszakna şi Ocniţa!

Istoria statului relevă faptul că hotarul Ocniţei are pământuri argiloase, cu dealuri multe şi cu pante abrupte, cu şes foarte puţin. Aşa se poate explica faptul că nu s-au construit curţi grofeşti sau nemeşeşti. Timp îndelungat, după 1918, Ocniţa a fost o comună care a aparţinut judeţelor Cluj şi Mureş, abia de la 1968 ea a trecut la judeţul Bistriţa-Năsăud, pierzându-şi cu această cu această ocazie calitatea de comună şi devenind un sat aparţinător comunei Teaca.

Parohia Ocnița, având hramul bisericii: „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”; construită între anii 1870-1873; cu pictură executată de către pictorul Vasile Munteanu; cu un număr de 760 credincioși; preot paroh Silviu Costin.
Date biografice: Pr. Silviu Costin, s-a născut în data de 26.04.1988, în orașul Vatra Dornei, jud. Suceava.
Studii:
-Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul U.B.B. Cluj-Napoca, promoția 2013.
Hirotonit preot de către IPS Mitropolit Andrei, în data de 24.07.2016, pentru parohia Ocnița, protopopiatul Bistrița, jud. Bistrița-Năsăud.