Spre izvoarele pârâului Comlod, în plină câmpie a Transilvaniei se află o veche aşezare omenească numită, din moşi-strămoşi, „Milaşul- mare”. Ţinutul acesta binecuvântat de Dumnezeu, cu pământ bogat apare atestat documentar încă din 1228, când este pomenit pârâul Miloş (Milaş) ca limită a unei moşii. Următorul act de atestare este din 5 iunie 1315, prin care comitatul (Ep. Rom. Cat.) din Oradea, confirmă celui din Alba Iulia, satele Ocniţa, Comlod şi Milaş, dăruite de comitele Renold fiului Ioan din neamul Kunenesrenold.
De-a lungul timpului, satul Milaş a purtat diferite denumiri: în 1369 Nyulaş, în 1428 Nyiulaş, în 1446 Nagynylaş, în 1449 Gnesius de Nylaş. Parte componentă a comitatelor Cojocna, Urmeniş, Teaca, Reghin din regiunile Cluj şi Mureş, astăzi, Milaşul este centru de comună, având în componenţa sa localitatea Orosfaia şi cătunele Comlod, După Deal, Hirean şi Ghemeş şi aparţine judeţului Bistriţa – Năsăud, fiind în extremitatea sa sud-estică.
Biserica şi viaţa religioasă. Populaţia Milaşului a fost şi este în întregime românească, câteva familii de maghiari aflându-se pe lângă vechile curţi nobiliare astăzi dispărute, iar viaţa religioasă a fost intensă. Până la uniaţie (1700-1800) creştinii de pe aceste meleaguri au fost de rit ortodox, ca de altfel toţi românii din Ardeal, aici, în Milaş, existând o veche mănăstire de călugări pe un deal, distrusă de tunurile generalului Bukov (în anul 1760). Jos, în sat, a existat o biserică din lemn, consemnată prin anul 1640, care, după uniaţie, a fost mutată în localitatea Fântâniţa, judeţul Bistriţa – Năsăud, unde se află şi astăzi.
De la vechea mănăstire ortodoxă, se mai păstrează astăzi Uşile împărăteşti, pictate în stil bizantin; Masa Sfântului Altar ( din piatră masivă) cu inscripţii chirilice; Masa Proscomidiar ( din stejar masiv, sculptat, rotundă), un stâlp din stejar, cu inscripţii chirilice nedescifrate de la marea poartă a mănăstirii;
Ea a rămas în conştiinţa poporului drept credincios de pe aceste meleaguri şi prin diferite denumiri toponimice: „Dealul Mănăstirii”, „Călugăra”, „Izvorul Călugărilor” şi „Grădina Călugărilor”.
Actualul edificiu al Bisericii Ortodoxe din comuna Milaş este amplasat pe terenul cu denumirea „Dealul Bisericii” de pe „Faţă” şi a fost ridicat în anul 1891 din banii poporenilor drept- credincioşi, păstoriţi de preotul greco-catolic Ioan Hossu.
Sunt consemnaţi în documente cîntăreţii: Baziliu Munteanu, Ioan Tămăşiu, Baziliu Horga. Epitropi au fost: Grama Samoilă, Horga Gaboru, Horga Gligore, Lungu Iosifu, Călianu Niculau. Arhitectul construcţiei a fost Gustav Vagner cu Pleuariu, Gustav Roesler, ambii din Reghinul Săsesc.
Construită după stilul „Renaşterii Italiene”, biserica are formă dreptunghiulară, cu tavanul plat, altarul semioval, naos şi pronaos, turn de 34 m înălţime, cu patru clopote, iar suprafaţa interioară fiind de aproximativ 700 mp.
Lucrări de întreţinere s-au executat în 1924, când s-a reparat edificiul bisericii, turnul şi exteriorul, preoţi parohi fiind Ioan Hossu (jun.) şi fiul său Teofil Hossu, iar curatori: Iosif Gabor, Vasile Sălăgean şi Vasile Horga. În 1948, credincioşii au revenit la dreapta credinţă ortodoxă, unde s-a prelungit podul, prin adăugarea celor două aripi laterale.
Primul preot ortodox care a păstorit între anii 1948-1971 în Milaş a fost părintele Nicolae Diaconescu, iar sub păstorirea lui s-a reparat biserica în exterior, s-a zugrăvit şi s-a făcut reparaţie capitală la turn (70 mii lei). În anul 1977 s-a electrificat şi s-a împrejmuit cu gard din beton, preoţi fiind Aurel Pârjol şi Sărmaş Teodor. S-a achiziţionat noua casă parohială (1980) cu (80 mii lei) preot paroh fiind Bujor Ioan.
În anul 1985 s-a reparat şi zugrăvit exteriorul locaşului de cult; s-a ridicat o clădire în curtea bisericii (8/5 mp); 1988 s-a pregătit biserica pentru pictură (tehnica fressca). În anul 1993 s-a început pictura pe vremea părintelui Rău Ioan Aurel, fiind şi fiul satului, iar în anul 1998, luna noiembrie, ziua 8, pe vremea părintelui Cotârlă Petru Călin s-a sfinţit pictura de către P. S. dr. Irineu Pop – Bistriţeanul, înconjurat de un sobor de preoţi, protopop fiind Viorel Stanciu.
Preoţii care au slujit la Sfântul Altar în actuala biserică în ritul greco-catolic: Ioan Hossu jun. (1880-1932); Teofil Hossu, fiul (1916-1947); Teofil Crişan (1932-1941); Iosif Cherecheş (1945-1948). În ritul creştin- ortodox au slujit următorii preoţi: Nicolae Diaconescu (1948-1971); Aurel Pârjol (1971-1976); Teodor Sărmaş (1977-1978); Ioan Bujor (1979-1984); Ioan- Aurel Rău (1984-1997); Petru- Călin Cotârlă (1997-2002); Şerban Sebastian Dumitru (2002-2008); Marius- Vladimir Clem (2008 ). Pana in 2018, biserica ortodoxă cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil,a fost păstoria de părintele Clem Marius Vladimir, si numără 620 de suflete.
Parohia Milaș, având hramul bisericii: „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”; construită în anul 1891; cu pictură executată de către pictorii frați Maxim din București; cu un număr de 500 credincioși; preot paroh Lucian Nicodim Codreanu.
Filia Ghemeș, fără biserică.
Filia După Deal, fără biserică.
Filia Hirean, fără biserică.
Date biografice: Pr. Lucian Nicodim Codreanu, s-a născut în data de 28.06.1985, în mun. Bistrița, jud. Bistrița-Năsăud.
Studii:
-Seminarul Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, promoția 2005;
-Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul U.B.B. Cluj-Napoca, promoția 2009;
-Doctorat – Școala Doctorală „Isidor Todoran”, din cadrul aceleiași facultăți, susținut în anul 2017.
Hirotonit preot de către IPS Mitropolit Andrei, în data de 04.11.2018, pentru parohia parohia Milaș, protopopiatul Bistrița, jud. Bistrița-Năsăud.