PAROHIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ MIJLOCENII BÂRGĂULUI

Pronia Divină a rânduit ca noi, cei de pe meleaguri bârgăuane, împreună cu toţi ceilalţi de aceeaşi obârşie, să ne naştem şi să vieţuim pe un spaţiu geografic, hărăzit cu neasemuite frumuseţi şi numeroase bogăţii, dar în acelaşi timp, aşezat în calea tuturor răutăţilor, a tuturor furtunilor, iar pentru a putea răzbate, am fost obligaţi să ne strângem rândurile, să acţionăm strâns- uniţi, să ne modelăm chiar temperamental şi caracterial, în aşa fel încât să putem face faţă vitregiilor vremurilor.

Un rol fundamental l-a avut, în acest sens, Biserica Ortodoxă Română, care a constituit şi constituie întotdeauna una dintre instituţiile cu un rol de prim ordin în apărarea credinţei strămoşeşti, în menţinerea şi conservarea identităţii noastre naţionale şi în întărirea unităţii noastre naţionale, a apărării integrităţii teritoriale a ţării. De aceea, poate nu întâmplător a fost, de multe ori, ţintă a unor virulente acţiuni de ponegrire şi destabilizare, de intimidare şi oprimare, ale cărei victime au fost unii dintre cei mai valoroşi slujitori ai săi.

Dovezi indubitabile şi exemple dintre cele mai pilduitoare se regăsesc în întreaga salbă de aşezări bârgăuane, unde toţi slujitorii bisericii noastre naţionale, fără nicio excepţie, în vremuri de restrişte, s-au situat şi înrolat cu curaj şi hotărâre, chiar cu riscul pierderii libertăţii şi a vieţii, în apărarea şi slujirea lui Dumnezeu şi a credinţei, precum şi în prima linie a rezistenţei împotriva ocupaţiilor străine.

Deosebit de elocventă a fost, în acest sens, atitudinea adoptată de preoţimea, intelectualitatea şi populaţia satelor bârgăuane, în perioada 30 august 1940 – 6 martie 1945, cea a Dictatului de la Viena, una dintre cele mai negre perioade din istoria acestei părţi de ţară.

Primele atestări documentare despre Valea Bârgăului datează din anii 1311, 1317 şi 1328, ele făcând referiri la Bârgău – cu numele Borgo- care, în urma unei împărţiri de proprietate, făcută de către o Comisie de funcţionari ai Comitatelor Dăbâca şi Szolnoc, în anul 1336, a intrat în proprietatea familiilor nobiliare Bethlen şi Apaffy. În anul 1506 a fost cumpărată de către saşii din Bistriţa.

Din anul 1529 intră în stăpânirea Moldovei, până în anul 1783, când în baza unei conscripţii militare, din dispoziţia împăratului Josif al II– lea, domeniul Borgo a fost încorporat Regimentului al II – lea de graniţe de la Năsăud, iar locuitorii au fost eliberaţi din starea de iobăgie. Ca peste tot, atât primul, cât şi al doilea război mondial, a adus numeroase jertfe şi sacrificii, şi pentru locuitorii Văii Bârgăului care a făcut parte din teritoriul ce a căzut sub incidenţa Dictatului de la Viena, deci sub ocupaţie hortystă. Pe lângă cei 183 militari care au căzut în lupte, Bârgăul a avut de suferit rechiziţii, maltratări, distrugeri materiale. Trupele hortyste în retragere au incendiat fabrica de cherestea de la Bistriţa Bârgăului, fabrica de hârtie de la Prund, au aruncat în aer poduri.

Un semnificativ exemplu este cel din seara zilei de 10 octombrie 1944, ora 22.30, când trupele hortyste în retragere, au executat un grup de şapte bârgăuani, ca represalii pentru atitudinea lor, consideraţi ostili administraţiei maghiare. Preotul Pop Augustin din Mijlocenii Bârgăului a fost primul împuşcat în cap, a căzut în groapa comună, dar nu a murit, ci a supravieţuit până în data de 8 martie 1985, slujind cu credinţă Parohia Mijlocenii Bârgăului, vreme de peste 45 de ani.

Valea Bârgăului este aşezată pe cursul mijlociu şi superior al râului Bistriţa Ardeleană, având în cadrul judeţului o poziţie central – estică. La 18 km distanţă de Municipiul Bistriţa, se află localitatea Mijlocenii Bârgăului.

Originea satului se pierde în trecutul îndepărtat. Descoperirile arheologice au scos la lumină faptul că prima aşezare a localităţii se află pe dealul numit Sfort, unde a existat şi o biserică din lemn, care, după construirea noii biserici, a fost donată parohiei Şieu- Sfântu.
Biserica parohială cu hramul Adormirea Maicii Domnului din satul Mijlocenii Bârgăului, Comuna Josenii Bârgăului, judeţul Bistriţa – Năsăud, a fost construită între anii 1650 – 1660, prin jertfelnicia credincioşilor, fiind cea mai veche biserică de pe Valea Bârgăului.

Biserica este construită din piatră, în formă de navă, iar în mijlocul ei are o cupolă deschisă. Este construită de meşteri necunoscuţi, acoperită cu şindrilă, iar turnul cu tablă. S-a menţinut aşa, până la data de 27 mai 1834, când din cauza unui trăznet, a ars, iar clopotele s-au topit. Imediat după acest tragic eveniment, prin contribuţia şi prestaţia bunilor credincioşi, biserica s-a refăcut, s-au cumpărat şi donat alte trei clopote.

În anul 1930, prin grija preotului martir Pop Augustin, s-a demolat din corpul bisericii, tot ce era din lemn, refăcându-se acoperişul, iar în faţă s-a zidit un turn principal şi alte două secundare. În anul 1974 este numit prin transfer, ca preot paroh Trifu Eugen, fiu al acestor meleaguri. Încă de la început, l-a preocupat biserica, executând diferite lucrări, care erau de strictă urgenţă şi necesitate. Astfel s-a acoperit biserica cu tabla zincată, înlocuindu –se vechea ţiglă, s-a introdus curtentul electric, s-au cumpărat trei candelabre.

Între anii 1993 – 1994, biserica a fost renovată în exterior, s-a tencuit din nou şi s-a aplicat terasit raşchetat. În anul 1996, s-a dat jos din interior vechea tencuială, s-a tencuit din nou şi s-au pregătit pereţii pentru pictură. Între anii 1997–1998, s-a pictat în ,,tehnica frescă”, de către pictorul Săsărman Simion din Blăjeni. S-a reînnnoit iconostasul, s-au făcut strane şi scaune noi. S-a turnat şapa din ciment, peste care s-a aplicat granito-gresie şi parchet de trafic.

Între anii 1976 -1978, s-a construit o frumoasă casă parohială, dotată cu cele necesate, anexe gospodăreşti: grajd, lemnărie, garaj. S-au împrejmuit cimitirele, s-au schimbat toate jgheaburile la biserică, la casa parohială şi la anexe, s-a vopsit casa cu vopsea lavabilă etc. Ceea ce dorim să menţionăm spre vrednicia credincioşilor din această parohie, este valoarea inestimabilă a iconostasului, în special a uşilor împărăteşti, pe care se află coroana, iar pe ea vulturul cu două capete, devenit obiect de patrimoniu.

Părintele Pop Augustin a înfiinţat corul pe patru voci, care funcţionează şi astăzi. În anul 1929, a înfiinţat Societatea culturală ,,Reuniunea femeilor ortodoxe, Sfânta Maria”. A condus mai mulţi ani comisia de împăciuire. În 1947, a iniţiat ridicarea unui cămin cultural.

De-a lungul anilor, Parohia Mijlocenii Bârgăului, a fost păstorită de preoţi vrednici, care au apărat credinţa ortodoxă. Sunt mentionaţi preotul Ioan Orban, preotul Nicolae Radu, preotul Augustin Pop, preotul Eugen Trifu şi preotul Mihai Moldovan.
Biserica a fost resfinţită la data de 5 septembrie 1999, de către P.S.S. dr. Irineu Pop Bistriteanul, Protopop Stanciu Viorel, însoţiţi de un sobor de preoţi şi un număr mare de credincioşi.

preot paroh, Mihai Moldovan
Parohia Mijlocenii Bârgăului, având hramul bisericii: „Adormirea Maicii Domnului”; construită în anul 1930; cu pictură executată de către pictorul Simion Seserman; cu un număr de 1200 credincioși; preot paroh Mihai Moldovan.
Date biografice: Pr. Mihai Moldovan, s-a născut în data de 01.05.1955, în localitatea Galații Bistriței, jud. Bistrița-Năsăud.
Studii:
-Seminarul Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, promoția 1977;
-Institutul Teologic de grad Universitar din Sibiu, promoția 1982.
Hirotonit preot de către IPS Arhiepiscop Teofil Herineanu, în data de 23.03.1983, pentru parohia Viile Tecii, protopopiatul Bistrița, jud. Bistrița-Năsăud, unde a activat până la data de 01.05.2000, când a fost transferat la parohia Mijlocenii Bârgăului, în cadrul aceluiași protopopiat.