PAROHIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ DIPȘA

Prima atestare documentară a satului o avem din anul 1330, dintr-un registru al dijmelor, unde este amintit numele preotului Tycmann, parohul din Dipşa/ Gipşa/ şi care a plătit 7 laţoni de argint. În anul 1344 aflăm despre un Andrei al lui Petru, preotul bisericii parohiale din Typşa. Datorită acestor nume de preoţi – unul sas, iar celălalt român – putem deduce foarte uşor existenţa a două parohii în Dipşa, una românească şi una săsească.

Suntem convinşi că localitatea Dipşa a existat cu mult înainte de această dată documentară, afirmaţie ce o susţinem prin descoperirile arheologice făcute în această localitate şi anume: la sud-vest de sat, în locul numit „Fânaţele Dipşei” s-a descoperit un molar de mamut vânat de oamenii din paleolitic. În locul numit „Fundoaia” s-a descoperit un topor de formă ovoidală, lucrat din gresie cuarţitică neagră, iar la locul numit„Grădini” s-a descoperit un alt topor dintr-un antezic cenuşiu.

Toate acestea datează din peioada comunei primitive şi în prezent se găsesc la Muzeul Istoric din Bistriţa. Un alt obiect de mare valoare s-a descoperit în locul numit„Hodaie”, o brăţară de aur, care se află la Muzeul de Istorie al României. Alte descoperiri arheologice din împrejurimile satului sunt: o spadă de fier, un lanţ lung de spadă, o suliţă de fier, o zăbală formată din două verigi mari, laterale, toate din timpul celţilor şi găsite la poalele dealului numit „Belitoare”.

La început, localitatea era formată numai din români, iar începând cu sfârşitul secolului XII s-a aşezat aici alături de români şi o populaţie de origine germană, saşii. Se cunoaşte faptul că în anul 1713 românii au fost ameninţaţi de autorităţile săseşti din Bistriţa cu arderea caselor, dacă până la data de 15 mai, a aceluiaşi an, nu se vor strămuta în Moldova. Astfel, o parte dintre români s-au refugiat în Moldova, iar altă parte a rămas în continuare pe mai departe în această localitate.

În ceea ce priveşte lăcaşul de închinare, prima menţiune scrisă cu privire la construirea unei biserici ortodoxe este numai din anul 1905, locaş care nu a rezistat mult, în 1954 fiind demolat. În acelaş an s-a ridicat o altă biserică, care nefiind spaţioasă nu s-a terminat. În anul 1958 s-a obţinut aprobarea pentru construirea altei biserici şi a cărei fundaţii s-au turnat în centrul satului, dar în anul următor s-a retras autorizaţia de costrucţie, pe motiv că nu s-a respectat întru totul planul aprobat.

În tot acest timp, slujbele românilor ortodocşi s-au ţinut alternativ în biserica evanghelică, care era una foarte robustă şi care, în 1944, a rămas fără credincioşi. Rămânând fără biserică, credincioşii ortodocşi din Dipşa, în frunte cu preotul lor, Viorel Baciu, au hotărât, în 1974, să cumpere Biserica Evanghelică, care după cumpărare a fost adaptată cultului ortodox. Clădirea face parte din monumentele goticului târziu din Transilvania, construcţia fiind terminată în anul 1482, an ce se află înscris pe un contrafort de pe latura sudică a bisericii, iar pe un altul se află un ceas solar, element care nu se mai regăseşte la nici o biserică din zonă. Clădirea bisericii este impunătoare, la fel fiind şi cele trei clopote cu o foarte bună rezonanţă şi o tonalitate frumoasă, lucru care o face deosebită pe valea Tecii. Nava bisericii fiind iniţial realizată în stil gotic, a fost modificată în formă boltită în epoca barocă.

Biserica din Dipşa este cunoscută sub denumirea de „Biserica scroafei”. Conform unei legende care spune că biserica a fost construită din banii pe care i-ar fi găsit o scroafă din turma de porci a satului, într-o căldare ascunsă în pământ. Pentru acest motiv se şi află pe unul dintre contraforţi o miniatură a unei scroafe, prin care ea devine unică în peisajul bisericilor- monumente istorice.

În urma lucrărilor de adaptare la cultul ortodox şi de reabilitare a clădirii, biserica a fost sfinţită în anul 1990, în timpul preotului Mihai Moldovan, de către P.S. Episcop Irineu Bistriţeanul.
În urma unor repetate inundaţii care au afectat biserica, ea fiind situată foarte aproape de râul Tecii, s-au făcut mai multe lucrări de consolidare şi igienizare în interior şi exterior, iar în luna mai 2008, în timpul preotului Liviuţ Tătar, a fost resfinţită de către P.S. Episcop dr. Irineu Bistriţeanul.

preot paroh, Liviuţ Tătar

Parohia Dipșa, având hramul bisericii: „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir”, construită în anii 1482-1500; monument istoric de clasa A; cumpărată în anul 1986 de la cultul evanghelic, a fost adaptată cultului ortodox; nu este pictată; cu un număr de 600 credincioși; preot paroh Liviuț Tătar.
Date biografice: Pr. Liviuț Tătar, s-a născut în data de 17.02.1970, în localitatea Lechința, jud. Bistrița-Năsăud.
Studii:
-Seminarul Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, promoția 1993;
-Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul U.B.B. Cluj-Napoca, promoția 1994.
Hirotonit preot de către IPS Arhiepisop Bartolomeu, în data de 01.06.1995, pentru parohia Dipșa, protopopiatul Bistrița, jud. Bistrița-Năsăud.