PAROHIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ COLIBIŢA

Biserica din Colibiţa este situată în partea de sus a satului Colibiţa, aparţinând comunei Bistriţa-Bârgăului, ce cuprinde şi minunata staţiune climaterică, înconjurată de un frumos peisaj montan, staţiune vizitată de mulţi turişti, dornici de liniştea pădurilor din jur şi de minunatul aer ozonat care se află aici.

Din spusele celor mai bătrâni, se ştie că biserica a fost construită de preotul Vasile Pavel, pe locul său din Colibiţa, în anul 1881. Acest preot era un om foarte priceput şi cu mâna lui şi-a construit o moară de făină şi una de tăiat scânduri, moară ce a rezistat până în 1950, când a fost demolată. „Popa Vasile”, preotul cu „cioareci” şi „opinci” cu mâinile aspre de lucru, din dorul de a sluji lui Dumnezeu şi celor câteva familii care se aflau pe atunci în Colibiţa, clădeşte această biserică, în stilul bisericilor de atunci, în formă de navă cu trei turnuri mici, pe un fundament format din câţiva bolovani mai mari, destul de micuţă şi joasă.

La început, biserica nu avea clopote, doar toaca de lemn şi cea de fier, care se mai folosesc şi azi şi care slujeau la chemarea credincioşilor. Atât pe din afară, cât şi în interior, biserica era blănită cu scânduri tăiate în moara proprie, preotul Vasile Pavel suportând aproape în întregime cheltuielile de construcţie ale acesteia. Precum un păstor care îşi face colibă pentru oi, tot aşa şi popa Vasile şi-a făcut bisericuţă pentru enoriaşii săi. Astfel, îl socotim pe preotul Pavel un autentic şi veritabil ctitor de biserică.

S-ar putea ca denumirea satului Colibiţa să provină tocmai de la aspectul de colibă mai mică, colibuţă, a bisericii ctitorite de preotul Pavel.
Acest preot s-a născut în anul 1810 dintr-o familie de buni credincioşi. A fost sfinţit preot în anul 1832, la 22 de ani. Nu ştim pe unde a slujit în răstimpul 1832-1881. A plecat la cele veşnice în anul 1891, fiind înmormântat cu Sfânta Evanghelie pe piept şi cu cele mai frumoase vestminte preoteşti.

În urma acestui vrednic preot, la Colibiţa urmează călugărul maramureşean Ilarion Mariş (Mareş), născut în 1867 şi decedat în 14 noiembrie 1941. Acesta a slujit la Colibiţa între anii 1908-1930. Din vremea lui (anul 1924) se păstrează şi azi cele două clopote ale bisericii. Acestea au fost donate de un credincios din Poiana Ştampei, după ce soţia acestuia s-a vindecat de nebunie în urma rugăciunilor călugărului Mareş. Mormântul acestuia se află la Mănăstirea Piatra Fântânele.

După călugărul Mareş, au urmat doi preoţi de prin Moldova, până în 1934, şi după plecarea acestora a urmat preotul Augustin Manu din Pietrile Lăpuşului, din 1935-1940. Acesta demolează vechea casă de lângă biserică, şi pe locul de la George Tanca face o casă şi o şură şi pregăteşte materialul necesar pentru clădirea unui nou locaş în centrul Colibiţei. Aceeaşi intenţie o avusese şi călugărul Mareş, însă, prin ocuparea Ardealului de către unguri, preotul Augustin se retrage în regiunea sa natală, lăsând biserica şi casa în stare bună şi dotată cu cele necesare slujbei, în administrarea preotului Ioan Suciu de la parohia Bistriţa-Bârgăului.

În anul 1944, odată cu retragerea ungurilor, o parte din materialul adunat pentru biserică este ars, iar o parte este dată fătului bisericii, Iulian Ruscău, a cărui şură fusese arsă de către unguri, în momentul retragerii. În 1947, prin fătul Iulian Ruscău şi cu ajutorul altor credincioşi, se acoperă biserica cu draniţă şi se împrejmuieşte cu gard.
După unificarea Bisericii, în 1948, la Colibiţa se succed alternativ preoţii Ioan Suciu de la parohia I Bistriţa-Bârgăului şi George Zagrai, de la parohia II, precum şi Valer Cueidean, până în 1957. Sub administraţia acestora se pierde casa şi şura de la Colibiţa şi terenul destinat construirii noii biserici, din al cărei material, în 1952 se face o remiză de pompieri, iar biserica este pagubită de tot ce adunase cu greu de înaintaşi, în favoarea statului.

În anul 1958, preotul Octavian Cosmuţa din Bistriţa-Bârgăului cumpără nişte cununii pentru miri. În acelaşi an, preotul Cosmuţa pleacă, iar în locul lui este numit preotul Ioan Lăzurca. Acesta va sluji alternativ cu preotul Suciu la Colibiţa. Preotul Lăzurca s-a ocupat de procurarea de icoane noi, haine preoţeşti, cărţi de slujit, de asemenea, s-a îngrijit de repararea acoperişului din draniţă al bisericii, a împrejmuit biserica şi a adăugat o răstignire în faţa ei.

În 1982 s-au început demersurile de strămutare a bisericii şi cimitirului vechi pe un nou amplasament, mai sus cu aproape un kilometru, în Miţa, la „coada lacului”, din cauza construirii barajului de piatră şi a acumulării apelor în lacul care tocmai se forma. Preotul Ioan Lăzurca s-a ocupat de strămutarea a 102 morminte, în 1982-1983. Astfel, în 1983, la 24 noiembrie, s-a oficiat ultima liturghie în biserica veche, după care aceasta a fost demolată, după 100 de ani.
Astăzi, biserica nu mai există, se mai vede doar fundaţia ei, atunci când nivelul apei din lacul de acumulare este mai scăzut.

În anul 1984 s-au demarat lucrările de construcţie a noii biserici, prin purtarea de grijă a preoţilor Emil Timoce şi Ioan Lăzurca. Preotul Arghir Vlaşin, venit în locul preotului Lăzurca, a continuat lucrările după revoluţia din 1989, împrejmuind biserica, construind o clopotniţă nouă şi înfrumuseţând-o cu pictură, iar în anul 1998, biserica va fi sfinţită de către Prea Sfinţitul dr. Irineu Bistriteanul de la Cluj.

În anul 2001, este numit la Colibiţa de către Inalt Prea Sfinţitul Arhiepiscop Bartolomeu, tânărul preot Dan- Eliodor Moldovan. În anul 2002 acesta reuşeşte să cumpere un loc de 7 ari lângă biserică, unde va începe în anul 2003 construirea unei case parohiale. Abia în anul 2004 se reuşeşte obţinerea autorizaţiei de construcţie şi se trece la acoperirea casei parohiale.

În anul 2008, februarie, este numit preot la Colibiţa de către Înalt Prea Sfinţitul Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu, tânărul preot Ioan Hăbălău, originar din satul Posmuş, judeţul Bistriţa – Năsăud, care demarează lucrările casei parohiale din Colibiţa.

Nu putem trece cu vederea şi personalul bisericesc, cântăreţii şi feţii care au slujit la Colibiţa. Primul cântăreţ alături de „Popa Vasile” se crede că a fost Pavel Baci din Bistriţa-Bârgăului, Pusta, apoi Tanca George. Apoi, prin 1900, a urmat Salvari Anton, împreună slujitor cu Ilarion Mariş, care în 1932 pleacă în Moldova. După plecarea lui Salvari Anton, a servit drept cântăreţ Bonău Toader din Colibiţa care a decedat în 1971, apoi Vidican Ion de la Mureşenii Bârgăului şi la urmă Salvar Emil, fiul fostului cântăreţ Anton Salvari, care slujeste şi în prezent.

În rândul feţilor se aminteşte Tomoroga Ion, apoi Ruscău Iulian, care a servit fără întrerupere cu mult spirit şi devotament, timp de 40 de ani. După el a urmat Popandron Vasile. În prezent făt al bisericii din Colibiţa este Vrăşmaş Ioan din Colibiţa.

Consiliul parohial al Bisericii din Colibiţa este format din următorii membri: Praşcă Dumitru –epitrop, Budea Vasile –casier, iar consilieri sunt: Praşcă Vasile, Praşcă Ioan, Vrăşmaş Ioan, Moroşan Marcel, Cobuţ Gavril, Măjer Ioan.

Astăzi lacul de acumulare Colibiţa este un veritabil punct de atracţie pentru cei care sunt dornici de munte şi liniştea pădurilor montane, o zonă aflată într-un moment de dezvoltare turistică.

preot paroh, Ioan Hăbălău

Parohia Colibița, având hramul bisericii: „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”; construită în anul 1881; cu un număr de 250 credincioși; preot paroh Ioan Hăbălău.
Date biografice: Pr. Ioan Hăbălău, s-a născut în data de 05.08.1983, în mun. Bistrița, jud. Bistrița-Năsăud.
Studii:
-Facultatea de Teologie Ortodoxă din Constanța, promoția 2006.
Hirotonit preot de către IPS Arhiepisop Bartolomeu, în data de 24.02.2008, pentru parohia Colibița, protopopiatul Bistrița, jud. Bistrița-Năsăud.