PAROHIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ BISTRIŢA I, CU HRAMUL „SFÂNTUL DUMITRU” BISTRIŢA
Viaţa religioasă a românilor din Bistriţa şi din împrejurimi a fost, timp îndelungat fără grandoare, fără fast, dar a existat permanent. Vremuri grele şi reale încercări au trecut peste bieţii români din aceste ţinuturi. Influenţa săsească, timp de 800 de ani, acţiunea de aderare la uniaţie, trista perioadă hortistă şi alte umilinţe, la care au fost supuşi, nu au putut înfrânge aspiraţiile credincioşilor români pentru timpuri mai prielnice. Cei mai mulţi trăiau în afara cetăţii, în condiţii modeste, slugi la saşi şi unguri, dar cu toate acestea, românii nu s-au lăsat de credinţa şi obiceiurile lor. Îşi trăgeau seva răbdării din osemintele băştinaşilor, a strămoşilor de origine geto-dacă, a românilor.
Istoria vremurilor trecute, deşi destul de săracă în date, atestă că la marginea Bistriţei, (acum strada Crinilor), exista la 1796 o biserică modestă, construită din lemn, în stil românesc, în formă de navă, unde credincioşii îşi duceau credinţa lor, durerile şi speranţele de mai bine. În anul 1895, românii, credincioşii greco-catolici, cu mari eforturi băneşti au cumpărat de la romano-catolici, biserica din Piaţa Unirii, fostă mănăstire, edificată din piatră, datând din secolul XIII, în jurul anului 1280.
În împrejurări istorice, bine ştiute, în anul 1948, după 250 de ani, credincioşii greco-catolici au revenit la ortodoxie şi astfel biserica a intrat în patrimoniul Bisericii Ortodoxe. Din 1948 s-au deschis noi perspective pentru destinele Bisericii noastre şi a credincioşilor bistriţeni.
La Bistriţa s-a înfiinţat Protopopiatul Ortodox. Pe seama acestei biserici s-au înfiinţat trei Parohii, Bistriţa I,III şi IV, biserica având Hramul comun „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, existentă şi în prezent. Protopopii titulari slujeau la această biserică. În luna mai 1979, subsemnatul, preot Creţa Simion de la Parohia Ruştior, satul natal, am fost numit protopop al Protopopiatului Bistriţa şi titular al Parohiei Bistriţa I şi în postul al doilea la aceeaşi parohie a fost numit preotul Baciu Viorel, ulterior titularizat la Parohia Bistriţa III. După încetarea activităţii ca protopop, în 1992, am rămas titular la Parohia Bistriţa I, slujind la aceeaşi biserică. Până în 1993 cele trei parohii, cu patru preoţi, unul pe postul 2 la Parohia Bistriţa I, Sabău Iosif, aveau gestiune comună şi teritoriu nedelimitat.
În 1993, preotul Creţa Simion din motive obiective, mai ales din intenţia de a construi biserică nouă, a solicitat separarea gestiunii şi a zonei aferente parohiei. Această procedură nu a însemnat înfiinţarea unei noi parohii, cum tendenţios se încercau false induceri în eroare.
Parohia Bistriţa I este cea mai veche din Bistriţa şi se extinde în zona centrală a oraşului, în jurul cartierului Petre Ispirescu, având acelaşi preot, doar hramul noii biserici este „Sfântul Dumitru”. (Parohia este unitate de cult, -instituţia- , iar hramul este ocrotitorul spiritual al bisericii respective). Parohia este populată cu credincioşi de diferite confesiuni şi naţionalităţi. În ultimii ani, numărul credincioşilor ortodocşi din parohie s-a diminuat, prin înfiinţarea de noi parohii în Bistriţa, prin noi rearondări, prin recunoaşterea greco-catolicilor sau prin exodul populaţiei în alte localităţi din ţară şi străinătate.
În anul 1993, parohia avea peste 1200 de familii şi 3680 de suflete. În prezent, 867 de familii cu 2512 de suflete. Natalitatea a scăzut simţitor, precum şi căsătoriile religioase. Motivele sunt multiple. Decesele sunt tot mai sporite. Actualmente, bunul cel mai reprezentativ al parohiei este biserica parohială, amplasată în strada General Grigore Bălan nr.115A, centrul de atracţie al credincioşilor. În acelaşi an, 1993, din iniţiativa preotului-paroh, protopopul Simion Creţa s-a obţinut terenul necesar, prin concesionare, iar în anii 1994-1995 s-a edificat biserica.
Stilul bisericii este bizantin, are arhitectură aparte. Construcţia este foarte bine consolidată, rezistenţa este deosebită. Construcţia este din cărămidă, iar bolţile în totalitate din beton armat. Arhitecţii, soţii Tămaş Ştefan şi Marcela din Bistriţa, au preluat şi înbunătăţit sugestiile preotului– paroh. Partea de rezistenţă a bisericii se datorează competenţei şi bunăvoinţei domnului inginer Hojda Partene din Bistriţa. Strădaniile pentru construirea bisericii au fost mari şi greu de evaluat. Totuşi, am găsit largă bunăvoinţă din partea credincioşilor şi oamenilor de bine, inclusiv credincioşi de alte confesiuni (reformaţi, adventişti, baptişti, penticostali şi alţii).
Surprinzător este faptul că am fost tratat cu ostilitate şi invidie „popească” de foştii colegi – timp de 12 ani ca protopop şi 16 ani de împreună slujire ( 1979-1995) la biserica „de la Coroana”, care influenţau credincioşii zicând: „nu daţi bani preotului Creţa că îşi face biserică particulară”. Aberant!, preotul nu are şi nu poate să aibă biserică proprie, ea este a credincioşilor. Cum toate trec, atât bune, cât şi rele, preotul Simion Creţa şi fiul său diaconul Dumitru, împreună slujitori de 15 ani, care s-au angajat la iniţierea şi împlinirea în totalitate a lucrărilor, împreună cu obştea creştină, au avut bucuria ca în duminica din 5 noiembrie 1995, biserica să fie dată în folosinţă, prin binecuvântarea P.S. dr. Episcop Irineu Pop Bistriţeanul.
În perioada 1997-1999, biserica a fost pictată în „tempera grassa”, faţada exterioară în culori acrilice şi icoanele iconostasului în ulei. Toate aceste lucrări au fost realizate de pictorul Ţâra Aurel din Bistriţa. Iconostasul şi tot mobilierul din interior este lucrat din stejar de sculptorul Horvat Adolf din Dumitra.
Cum sfârşitul laudă începutul, duminica din 17 septembrie 2000 a însemnat încununarea strădaniilor. Biserica a fost sfinţită, tot prin voia lui Dumnezeu şi lucrarea aceluiaşi vrednic ierarh P.S.dr. Irineu Pop Bistriţeanul al Clujului.
Din anul 1999, parohia are şi casă parohială. Preotul-paroh, prin intervenţii insistente, a obţinut şi terenul necesar pentru această construcţie, aşezată în vecinătatea bisericii, iar prin strădanii s-a realizat şi acest obiectiv. Chiar dacă timpul şi oamenii vor fi nerecunoscători, rămân mărturie aceste edificii, că preotul şi diaconul au fost iniţiatorii şi împlinitorii acestor folositoare şi durabile lucrări.
Parohia are şi un cor restrâns, format din credincioase şi credincioşi inimoşi. De altfel, toată atmosfera de la serviciile divine din biserică este antrenantă şi ziditoare de suflet.
Preot-paroh, Simion Creţa
Parohia Bistrița – „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir”, având hramul bisericii: „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir”, construită între anii 1993-1995, pictură în tehnica tempera, executată de către pictorul Aurel Țâra, între anii 1997-1999; cu un număr de 583 de familii; preot paroh Dumitru Creța.
Date biografice: Pr. Dumitru Creța, s-a născut în data de 10.01.1970, în localitatea Urmeniș, jud. Bistrița-Năsăud.
Studii:
-Liceul Sanitar Bistrița;
-Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu, promoția 1993.
Hirotonit de către Preasfințitul Episcop-vicar Irineu Bistrițeanul, diacon în data de 05.11.1995, pe seama parohiei Bistrița – „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir”, protopopiatul Bistrița, jud. Bistrița-Năsăud, iar în data de 03.04.2011, preot pe seama aceleiași parohii.