Satul Archiud, aşezat în partea de N-E a Câmpiei Transilvaniei, înconjurat de dealuri domoale, se învecinează la est cu centrul de comună Teaca, la sud cu satele Ocniţa, Comlod şi Orosfaia, la vest cu Stupini şi Brăteni, iar la nord cu Budurleni.
Referitor la biserică, un document din arhiva parohiei, datat 22 ianuarie 1834, spune:„aceasta e închinată sânţilor angeri, este de lemn, nusesci de cându e făcută, car la ano 1796 e înoită, cu şindrile acoperită, în slabă stare(…) are turnus şi întru acela duna clopote.”
Această bisericuţă „în slabă stare”, aşa cum este prezentată în pisanie, a continuat să slujească nevoile religioase ale credincioşilor din Archiud, mai bine de două veacuri, când atetstarea ei precară, cât şi dezvoltarea localităţii, impuneau construirea unei biserici noi. Demersurile pe la autorităţile bisericeşti şi laice au început pe la anul 1880, dar realizarea ei s-a înfăptuit abia în 1908, în timpul păstoririi preotului Ioan Macavei, prin contribuţia plină de jertfă a credincioşilor din Archiud şi cu solidaritatea românească a multor făcători de bine din întreaga Transilvanie, după cum reiese din documentele păstrate în arhiva parohială.
Planul bisericii este simplu: construită pe un teren în pantă, în formă de navă, în mijlocul unui cimitir.
În anul 1912, în timpul unei furtuni năprasnice, acoperişul din tablă a fost complet distrus, fiind înlocuit cu plăci de internit. Au apărut apoi fisuri şi deplasări de ziduri, necesitând în anul 1925 importante şi costisitoare reparaţii. Armatele hortiste în retragerea lor, în toamna anului 1944, au minat toate bisericile din sate, dar în plecarea lor precipitată nu au mai avut timp să-şi pună în aplicare planul distrugător. Minele au fost neutralizate de către cantorul Simion Budulicean, abia venit de pe front, salvând acest lăcaş de închinare, construit cu multă trudă şi sacrificii materiale.
Înţelegând imperativele vremii, în octombrie 1948, preot şi credincioşi deopotrivă, vor adera cu bucurie la Actul Reîntregirii Bisericii străbune, convinşi că acesta constituie un element major al unităţii spirituale a poporului nostru.
Odată cu scurgerea anilor, lovită de tot felul de intemperii, biserica a intrat într-un nou proces de degradare, necesitând alte lucrări de reparaţie şi întreţinere, ce s-au realizat subîndrumarea preotului Patriciu Tătar. Prin contribuţia bănească a tuturor credincioşilor din parohie şi a altor fii ai satului, în anul 1973-1974, sub îndrumarea preotului Octavian Băieş, biserica a fost împrejmuită cu gard metalic pe soclu de ciment, iar în anul 1976 s-a introdus în biserică şi în casa parohială lumina electrică.
Simţindu-se nevoia renovării acestui lăcaş de închinăciune din dorinţa bunilor credincioşi şi prin strădania preotului Vasile Blaga, în anul 1988 s-a început o amplă lucrare de reparaţii capitale, ce s-a finalizat în anul 1996.
Duminică, 7 iulie 1996, toată darea cea bună şi tot darul cel desăvârşit al Lui Dumnezeu s-au coborât peste srădaniile şi ostenelile preotului şi ale credincioşilor, printr-o înălţătoare slujbă de sfinţire a bisericii de către P. S. dr. Irineu Bistriţeanul.
Ziua aceasta a fost şi va rămâne o zi istorică pentru credincioşii parohiei Archiud, deoarece este prima dată când biserica a fost sfinţită de un episcop ortodox.
preot paroh,
Vasile Blaga
Foto: Mariana Pop-editura Karuna