Construcţia paraclisului cu hramul „Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca” din incinta Spitalului Judeţean de Urgenţă Bistriţa a fost începută în anul 1998, din iniţiativa domnului doctor Mircea- Gelu Buta, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă, UBB Cluj-Napoca, care a inclus-o într-un proiect mult mai larg, prin care se încearcă introducerea conceptului de „medicină creştină” în îngrijirea omului aflat în suferinţă.
Pentru o mai bună înţelegere a fenomenului am să evoc un citat din lucrarea „Biserica din Spital” a domnului prof. dr. Mircea-Gelu Buta: „Pot să vă spun că şi în perioada comunistă (eu mi-am început activitatea de medic în 1980) existau manifestări ale raportului dintre boală şi credinţă. Bineînţeles, neinstituţionalizate, discrete, ele erau expresia dorinţei pacienţilor credincioşi şi se produceau cu acceptul tacit al personalului medical. Era vorba, îndeosebi, de botezuri, în caz de urgenţă, când era pusă în primejdie atât viaţa mamei, dar şi a nou-născutului. Era vorba de spovedanii şi împărtăşiri ale bolnavilor aflaţi în stare gravă sau muribunzi.
Toate acestea comportau un risc. Preoţii veneau la spital cu precauţie, deoarece administraţiile spitaliceşti din acea vreme, care erau politizate, nu agreau asemenea acte. Totuşi – şi vreau să subliniez aspectul acesta – atitudinea personalului medical era una de complicitate benefică, îndeosebi aceea a asistentelor medicale, care în marea lor majoritate erau şi sunt femei credincioase, dar şi a multora dintre colegii medici, care aveau în fiinţa lor, credinţa în Dumnezeu.” Pe de altă parte: „Suferinţa, atitudinea – mai bine zis – a oamenilor în faţa morţii este diferită doar în raport cu credinţa lor.
Pentru că în faţa morţii toţi devin egali. Problema care se ridică ţine de înţelepciunea şi pregătirea care se face înaintea marii treceri; de modul în care abordezi moartea- şi aici intervine marele rol al preotului, al duhovnicului. Există un prag peste care medicina nu poate trece. Medicina, la un moment dat, îşi epuizează tehnicile, mijloacele şi bagajul său de cunoştinţe. Nu-l mai poate ajuta pe cel suferind, pe muribund. Din ceasul acela medicul trebuie să îi creeze bolnavului confort total pentru zilele care i-au mai rămas, iar îngrijirea trupească trebuie să se retragă în faţa îngrijirii spirituale. Treptat, în locul medicului trebuie să vină preotul.”
Lucrările de construcţie şi amenajare a paraclisului au fost făcute în timpul Preafericitului Patriarh Teoctist, Înalt Preasfinţitului Bartolomeu Anania, Arhepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului, domnului doctor Mircea- Gelu Buta, director general al Spitalului Judeţean de Urgenţă Bistriţa, Preacucernicilor Părinţi Protopopi Viorel Baciu şi Stanciu Viorel şi a Precucernicului Grigore Furcea, preot al Spitalului Judeţean de Urgenţă Bistriţa, prin jertfelnicia personalului medical din Spitalul Judeţean de Urgenţă Bistriţa, alături de numeroşi creştini din municipiu. Pentru zugrăveala interioară a depus osteneală pictorul Ioan Rauca din Bistriţa.
Sfinţirea acestui locaş de cult s-a făcut în ziua de 23 mai 1999 de către Înalt Preasfinţitul Bartolomeu Anania, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului, însoţit de un numeros sobor de preoţi şi în prezenţa a peste zece mii de credincioşi. Cu această ocazie, domnului doctor Mircea- Gelu Buta, i-a fost conferită din partea Preafericitului Părinte Teoctist, înalta distincţie a Bisericii Ortodoxe Române, „Crucea Patriarhală”, „ în semn de preţuire şi de recunoaştere a lucrului bineplăcut lui Dumnezeu, săvârşit spre propăşirea Bisericii şi a credinţei mântuitoare”.Înscrie, Doamne, în cartea vieţii pe toţi ostenitorii, donatorii, binefăcătorii şi închinătorii acestui sfânt lăcaş .
În anul 2000, în curtea Spitalului Judeţean de Urgenţă Bistriţa, în apropierea paraclisului „Sf. Evanghelist Luca”, a fost ridicat un altar care, după cum spune dr. Mircea – Gelu Buta „să ne aducă aminte de legile sublime şi necruţătoare ale armoniei divine”.
Ideea materializată prin monumentala lucrare a sculptorului Maxim Dumitraş, intitulată „Praguri”, încearcă „să întrezărească elegant semnul crucii, altarul cel mai sfânt din lume, locul în care s-a adus jertfa supremă. Semnul pe care-l face linia gurii cu degetul ce impune tăcere, reprezintă delimitarea fragedă a hotarului dintre “dincoace” şi “dincolo”, dintre lumină şi întuneric, este simbolul iubirii şi al îmbrăţişării, dar şi semnul supremei renunţări.”
Avem convingerea că prin contemplarea ei, trăirile şi strădaniile vieţii creştine ale trecătorului se vor intensifica, uşurându-i astfel comunicarea cu Dumnezeu.
Mulţumim Rotary Club Bistriţa pentru strădaniile depuse de a oferi credincioşilor bistriţeni această operă de artă cu valenţe creştine.
Preot de caritate,
Grigore Furcea